Pana in cimitirul acesta
neputinta nu s-a supus.
Pazita barbar
de doua randuri de munti,
de sapte vieti,
padurea de cruci
isi macina tacerea
in mine.
Zaceam
sub lespezi invalmasit
cersind
inca un trup.
Banca aceea de lemn
simtea greutatea sufletelor
adunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu