Rad uneori impreuna

Rad uneori impreuna
cu ingerul meu pazitor
pentru ca bate din aripi
ca si o porumbita.
Mergem sporovaind
pe acest drum alb
serpuind in zare,
iar cand mainile noastre
se ating pierdute
dispar impresii de iluzii
si fanatice dureri
ingropate de vii.
Ne odihnim sub arbore.
Visam sa nu mai revenim.

I could see

I could see
more than this
more than this
so much more than this.
there is something else there
when all you had has all gone
and more than this
I stand
feeling so connected
and I'm all there
right next to you
nothing fades as fast as the future
and nothing clings like the past, until we
can see
more than this
more than this
so much more than this
there is something out there
more than this
it's coming through.

Aud o voce care

Aud o voce care
se roaga pentru mine.
O voce care citeste scrisorile mele de adio
de la saptesprezece ani
de la treizeci si patru de ani.
E vocea copilului
pe care nu l-am avut.

Mi-e foame

Mi-e foame
dar nu pot manca
pentru ca am muscat din tine
ca din cel mai firesc mar.
Mi se uda mainile de lacrimi
gandindu-ma la tine
ca la un rau in care
m-as putea ineca.
Ramanem fara noi insine
dar fiecare cu celalalt
unul.

Ma simt in lume, dar inafara ei

Ma simt in lume, dar inafara ei,
in viata, dar inafara ei.
cu armele descarcate,
soldat tinandu-si capul in pumni.

Intr-o zi
imi va plesni inima
si vei inalta
zmee sau rugaciuni
ca s-o uiti.
Te vei plimba prin lume
dar inafara ei.
Vei fi in viata
dar inafara ei.
cu arme de jucarie,
soldat tinandu-si capul in pumni.

Asteptand printre umbrele

Asteptand printre umbrele
si bancile insorite ale iubirii
care nu-si mai gaseste locul,
valtoarea arterelor,
a luminilor viscerale,
impletirea nelinistii
cu inima.
Visez ca mergem
unul spre celalalt
pe strada nenorocului.
lampile inserarii
se aprind rand pe rand
ca si privirile.
Te voi purta in suflet
oriunde voi fi
iar pe marginea prapastiei
ajungand.

Zambetul meu aspru in sepia

Zambetul meu aspru in sepia
cand m-au coplesit toate,
mereu indepartata privirea ta,
adagio-ul tau la chitara
pe treptele intunecate si solitare,
adagio-ul tau.
oprind rasuflarea tuturor
in sala lumii de stele,
lacrimile celor 18 ani
dupa usile inchise-lacrimi,
zambetul tau aspru la
nunta mea.

Am trait eu zilele acelea?

Am trait eu zilele acelea?
Zilele acelea in care ne hraneam
cu flori si deveniseram de neuitat?
In umbra carnii si a viselor
nu auzeam semnalul desteptarii.
La furie rasturnai mesele
iar actorii ramaneau flamanzi.
Construiam mult.
Iti mai amintesti aerul
tragic al fericirii, cand credeam
ca minte?

Imi inchipui toate modurile

Imi inchipui toate modurile
in care as putea muri
dar nu-mi inchipui toate modurile
in care as putea trai.
Dupa ce am inotat
in fiecare ocean
cu parul alb stralucind.
Altfel, nu am imaginatie
si as putea sa indur fiecare
ora deasupra valurilor
dar nu.

Sunt cotropita

Sunt cotropita
de lucrurile care nu se pot intoarce
si de cele care nu se pot intampla.
Sa iubesc imposibil
acest barbat necunoscut
e un lux pur
fara speranta, al sufletului meu.
Soarele taindu-se printre copaci,
ochii pierzandu-se
in muzica aceea de demult
pe care sufletul meu imposibil
o canta mereu.

Era o zi incredibila

Era o zi incredibila
la fel ca toate celelalte.
nu stii de unde vine si unde pleaca,
staruie peste timp in tine
gratie unui miros pierdut in aer,
unui necunoscut stand in soare
(asteptandu-te 25 de ani)
sau vreunei adieri prin frunze
ce te-a facut sa te gandesti
la acel dansator detasat
(cu tigara intre degete)
pe care l-ai pierdut.

Vastele tarmuri insorite si reci

Vastele tarmuri insorite si reci
pe care nu le-am vazut niciodata.
ai putea veni acolo
pe nisipurile spulberate ale gandurilor
pentru a ingropa inutil anii,
anii in care am trait
unul precum celalalt,
am scotocit unul in celalalt
si apoi ne-am parasit.

Intr-o zi ma vei vedea

Intr-o zi ma vei vedea
dormind pe banca aceea
in plina vara,
pe malul raului,
urcand in trenul
ce aluneca pe frunze.
acum si aici nu esti.
nu te vad razand,
nu te aud plangand.
cum de nu esti
o urma, o umbra
dar nu acelasi pas
spre locul in care
atintita sta privirea.
Gesturi pe clapele pianului...

Padurea promitatoare

Padurea promitatoare,
in aprilie cararea,
in intuneric si vocea
ramasa in urma.
Sarutul ratat in aerul umed
iar mai tarziu
parul strans tare in pumn
cu tandrete.
Tot ce iubim conteaza.
Tot ce nu iubim conteaza,
ingrijorarea se schimba in timp.
asta e totul.
lacrimile nu se pot opri
si sunt confundate mereu
cu primele zgomote ale ploii
sub cerul roz-negru.

Sentimentele ignora vechile sensuri

Sentimentele ignora vechile sensuri.
Orele au sange onirirc.
au implinit 30 de ani.
sunt un lac intre coline,
urmaresc culorile cerului
pentru ca astept.
Mi-ar fi placut sa fiu un
un om fericit,
sa ignor ceea ce e cu adevarat important
si sa raman intre acele coline.
Pentru ca astazi nu am ras
ma gandesc iarasi la culoarea
ochilor tai stralucitori.

Din nou simt

Din nou simt
ca zgomotul ploii
pe uniforma mea
de om viu
e acelasi
cu zgomotul ploii
pe aripile pasarilor cerului.
Astfel ca rad inspre norii
care trec sau nu.

Se intampla uneori sa traiesc

Se intampla uneori sa traiesc
in cochilia melcului
dar se intampla uneori
sa accept totul
insa numai cand aflu
unde mor fluturii.
Parca nu as sti ca nu
se poate sa traiesc vie
cu ochii apasandu-mi genunchii.
In tineretea melcului
parca nu ar fi loc de iarba
de parca ar fi mana mea
cu pumnul strans.
stransa in acelasi ochi sunt
ca si cum fluturi in mine ar fi.

E o privire incoltita

E o privire incoltita
de starea de plans.
E ceva in timp,
ceva ce nu ma misca
pana la lacrimi!
In casa mea
moare azi un caine
si nu ma gandesc la el
altfel decat la viata mea.

Sa se verifice daca totul

Sa se verifice daca totul
depinde de mine.
unele lucruri care mereu tac,
corabiile scufundate
din priviri.
Sa se spuna totul despre mine,
orice m-ar putea face
mai adevarata si mai vie
in apele mele tulburi
pline de un ras de demult.
Sa se spuna daca
plansul meu stralucitor
depinde de mine,
daca eu mai depind de mine
cu rasuflarea taiata
de securea intamplarii.

Stiu!

Da, asa e, aveti cu totii dreptate. Este vina mea. Doar a mea.
Stiu, stiiiu ca doar atunci cand nu mai am un lucru il apreciezi, ce naiba!?
Dar faptul ca am gresit e doar o consecinta.
Da, am sa invat din asta, ce mai vreti!?
Sa-mi distrug demintatea?
N-am sa fac asta.
Stiu ca e vina mea, m-ati condamnat destul. Am inteles. Stiu, realizez si eu, nu-s asa de incuiata.
Am sa incerc sa repar asta.
Doar taceti odata!

De-atunci rasuna in jurul meu

De-atunci rasuna in jurul meu
un cantec in orice noiembrie.
de atunci pot sa mint depsre mine.
simt gheara in piept
si aburul rece in jurul ochilor.
totul e-n raza,
totul e intre mana mea
si mana ta
in plin noiembrie clipind.

Evident, moartea stie totul

Evident, moartea stie totul
despre viata mea.
Ca am fost pulbere de aur
pe fruntile amantilor.
In pofida tuturor plecarilor
imi va ramane ziua in care
am avut tineretea in sange
ca o alcoolemie letala.
ora in care cu genunchi de hartie uda
am urcat treptele
catre tine si iubita ta.
Zambetul tau.

Ai deschis usa si m-ai privit

Ai deschis usa si m-ai privit
ca si cum ai fi vazut un mort.
O cinematografica revedere.
Caci eram un capitol incheiat
chiar daca pe treptele intunecate
si solitare mi se mai auzeau pasii.
Eram injunghiata, impuscata
si rugata sa nu mor.
In acest mod grandios
trebuia sa ne pierdem tineretea.

Ura.

Si azi am aflat ca cica nu mai are incredere in mine. Ura. Ii dau dreptate, am fost o ipocrita. Mai, mai, mai...ce ne facem noi cu mine:)?