cu ingerul meu pazitor
pentru ca bate din aripi
ca si o porumbita.
Mergem sporovaind
pe acest drum alb
serpuind in zare,
iar cand mainile noastre
se ating pierdute
dispar impresii de iluzii
si fanatice dureri
ingropate de vii.
Ne odihnim sub arbore.
Visam sa nu mai revenim.
Si eu am toate poeziile astea postate :))frumos.
RăspundețiȘtergereCine ma aude...
pe bune:|? n-am stiut. toate? dar eu nu stiu sa ai poezii:-??.
RăspundețiȘtergere