M-am uitat prin postări mai vechi de pe blog. Şi mi-am dat seama cât de schimbată sunt:)). Acum nu mai sunt nici pe departe aşa de seacă, sau aşa de uşor iritabilă, nu mă mai afectează prostia atât de mult(am învăţat s-o ignor), trec mult mai uşor peste lucrurile urâte, sunt mai cu picioarele pe pământ(deşi n-o să fiu niciodată pe deplin-asta chiar ar fi o nenorocire pentru mine), nu mă mai îndrăgostesc atât de uşor şi niciodată de persoane imposibile, sunt MUUUULT mai veselă(de fapt, râd cam 97% din timp).
E bine, e mult mai bine. :-)
Nu ştiu ce m-a schimbat. Poate doar am crescut.
E trist să văd persoane care-s tot timpul seci sau plictisite de viaţă. E trist că nu ştiu să râdă într-una, din orice chestie, oricât de neamuzantă ar părea altora. Chestiile astea mici mă menţin pe mine atât de veselă. Şi ştiţi ce? Îmi dau seama că eu chiar sunt veselă :))! Nu mă puteţi întrista prea uşor. Trebuie să fie serios sau un film dramatic :)).
Recomand vizionarea filmului Schindler's list :-).
În medie, o persoană râde cam de 15 ori pe zi. E prea puţin!!
17 decembrie 2010
All I wanted was you
Titlul n-are nicio legătură cu ce scriu. E o melodie de la Paramore.
Am văzut azi Ondine şi continuarea de la The Curious Case of Benjamin Button.
Filmul ăsta nu a fost extraordinar. Am început să mă uit la el...chiar, exact acum o săptămână! Vinerea trecută. Şi m-am uitat cam la jumătate de film care m-a plictisit într-un hal...aşa că l-am lăsat baltă şi azi, când am vrut să-l şterg, am zis să mă uit, totuşi, la restul. Partea a doua a filmului a fost mai bună, mult mai bună. Am şi plâns la sfârşit. Dar de-abia cînd a început să spună ce/cum sunt oamenii.
Ondine a fost bun. Mi-a plăcut mult. Povestea nu a fost...ca, pffuah!, dar mi-a plăcut cum a fost făcut, personajele, actorii, cum vorbeau...faza e că, spre "surprinderea" noastră, traficanţii erau români:)). Nici că se putea altfel! :)) Oare ce gândesc ceilalţi despre noi?? :))
Aşa că acum sunt în starea Ondine + The curious Case of Benjamin Button plus alte amestecături.
Hans Zimmer
Cactuşii înfloresc odată la şapte ani
Am văzut azi Ondine şi continuarea de la The Curious Case of Benjamin Button.
Filmul ăsta nu a fost extraordinar. Am început să mă uit la el...chiar, exact acum o săptămână! Vinerea trecută. Şi m-am uitat cam la jumătate de film care m-a plictisit într-un hal...aşa că l-am lăsat baltă şi azi, când am vrut să-l şterg, am zis să mă uit, totuşi, la restul. Partea a doua a filmului a fost mai bună, mult mai bună. Am şi plâns la sfârşit. Dar de-abia cînd a început să spună ce/cum sunt oamenii.
Ondine a fost bun. Mi-a plăcut mult. Povestea nu a fost...ca, pffuah!, dar mi-a plăcut cum a fost făcut, personajele, actorii, cum vorbeau...faza e că, spre "surprinderea" noastră, traficanţii erau români:)). Nici că se putea altfel! :)) Oare ce gândesc ceilalţi despre noi?? :))
Aşa că acum sunt în starea Ondine + The curious Case of Benjamin Button plus alte amestecături.
Hans Zimmer
Cactuşii înfloresc odată la şapte ani
Abonați-vă la:
Postări (Atom)