#14

De la o vreme
in trup se cearta madularele,
secundele nu vor sa se mai
nasca.

Limba intepenita a ceasornicului
imi taie in doua
ultima viata.

Si dara de sange
mi-arata lumina
ce vesnic e-n Hades.

#10

Noaptea
copitele unei fantome
imi scormonesc spinarea.

De la o vreme
inima ei imi ticaie
ziua sfarsitului.

#9

Simetria lucrurilor
din odaie
ma incolteste.
Peretii se tin de mana-nfratiti,
oglinda ma tintuieste cu doua
abajoare;
gura cascata a chitarii imi ranjeste par
din sase corzi.

Singur, in trupul meu,'
nu-mi ramane decat
sa-mi astept umbra.

#6

Trupul cald al trecutului
imi respira aerul.
Inima mea se-mplanta-n
pieptul strain-
si-mi suge agale sangele din obraji.
Lumina ochilor
se-mparte pe din doua:
jumatate palpaie aici, jumatate dincolo.
Intr-o buna zi
unul din noi va scoate
pumnalul.

#4

Iti gandesc talpile-nfipte
in cararile mele.
Toate mi-arata calcaiul.

Cu amandoua mainile
si cu toate vietile
le intorc spre mine
pana imi cad broboane
de sange.

Umilire

Pana in cimitirul acesta
neputinta nu s-a supus.

Pazita barbar
de doua randuri de munti,
de sapte vieti,
padurea de cruci
isi macina tacerea
in mine.

Zaceam
sub lespezi invalmasit
cersind
inca un trup.

Banca aceea de lemn
simtea greutatea sufletelor
adunate.

Schilod

Am pierdut prin toamna
jumatatea mea de suflet.

Cicatricea va rade
de rana ce-o port.

Poem

Uneori vorbesc in fata ta
ca-naintea unui zid inalt, de piatra
care se pierde lenes printre nori.

Strig toate numele lucrurilor
stiute de mine vreodata.
Smulg secundele din ora
si le arat, batand,
iar sub placuta infatisare a tacerii
marturisesc destinul plantelor.

Zidul inalt, de piatra,
deschide un ochi mare, albastru
si-apoi il inchide.