ca-naintea unui zid inalt, de piatra
care se pierde lenes printre nori.
Strig toate numele lucrurilor
stiute de mine vreodata.
Smulg secundele din ora
si le arat, batand,
iar sub placuta infatisare a tacerii
marturisesc destinul plantelor.
Zidul inalt, de piatra,
deschide un ochi mare, albastru
si-apoi il inchide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu