Stiu, dragostea e floarea

Stiu, dragostea e floarea
aceea neagra ce mi-ai adus-o
intre doua lame de cutit.
Ai ras taindu-i coada
lunga pana la mormantul tau
pe care-l simteam amandoi
sub talpile goale.
Stiu, nu mai pot spune nimic despre dragoste
si-a intins radacinile
nimic despre moartea cu flori.

Stau pe un lintoliu, la soare

Stau pe un lintoliu, la soare
Sar pe arcuri pana la stele.
Imi trag pe maini mainile mele,
pe picioare picioarele mele,
in inima ascund inima mea,
in suflet indes sufletul meu,
intru in mine.
In trecut, in praf uitat
mainile mele nu erau mainile mele
picioarele mele nu erau picioarele mele
inima mea cauta inima mea.
Intamplarea ma prinde de mana
Ma forteaza sa spun adevarul.

Intre aceste ziduri disperate

Intre aceste ziduri disperate
cu surle si tobe, intrat-am candva.
In vraja mortala a fiecarei zile
strabat zidurile liturgic,
peste tot pandeste nebunia,
peste tot se sterge istoria chipului meu,
din amvon curge lapte si miere.
Clocotind de febra m-am asezat
cu picioarele incrucisate
in mijlocul salii de bal
cu urechile incleiate de muzica.
se bea vin pentru tine.
Toti au plecat
cu mintea cangrenata de dor
nu s-au mai intors niciodata
cu aburii parfumati
ai trupurilor lor uitate.
Niciun cancer al sufletului
nu ma va face sa uit
complicatele lumini
ale unor simple zile.
Senzationale moduri de a trai.
O lume intunecata, umflata
si vesnic tanara,
plutind in lapte si miere.

Auzi rasul nebun si diavolesc al anilor

Auzi rasul nebun si diavolesc al anilor.
Genunchii goi in lumina soarelui,
perele coapte deasupra noastra, in intuneric
Si dragostea-acea enervare.
In adolescenta bolilor noastre,
am mers prin orasul pierdut
de unde nu mai vine
nicio tamaduire, nicio deslusire.
A ramas un semn intr-un punct
al irisului, intr-o cuta a gurii
dar inapoi acasa, acasa
unde suntem singuri si
vaslim, vaslim.

Ah, prietena a timpului apus

Ah, prietena a timpului apus
printre crengi si buchete amare
arata-te.
vino la serbarea sfarsitului nostru
vino in spitalul in care m-ai strigat
cu strigat vesel.
vino, caci timpul te impinge,
iar tu mai dansezi rock 'n' roll.
Cand vei veni iar
adu cu tine cantecul si vinul
ce l-am baut in toti acei ani
prin alei misterioase.
N-am stiut nimic
niciodata, mereu totul.
Ai uitat sa-ti iei viata.
De oboseala, prietena.
Arata-te.
Razi cu rasul tau polifonic.

Cand vei veni iar

Cand vei veni iar
cu parul negru rasucit
in jurul gatului
chiar mort fiind
lipeste-ti fruntea
de fruntea mea.
Umbra jelita ai ramas
si iubita-ti deseneaza
pesti roz pe ziduri albastre.
Acuza, acuza, strigoi
niciun cancer al sufletului
nu m-ar putea face sa uit
ziua in care prabusiti am stat
pe patul tineretii noastre
cu incheieturi inrosite.
dar in ochi nu ne-am privit niciodata.

Iti amintesti rasul,
suferinta minunata si inchipuita a tineretii?
sangele meu curgand
in vena ta deschisa,
spate in spate, am dormit
in patul neindurator,
vantul din carnea mea,
langoarea trupului tau,
dar in ochi nu ne-am privit niciodata.

Mai traiesti sa auzi
In continuare vocea cantand?

#15

Nemernic trioan
prin smarcuri de lumi
cu piept tavalit prin oteluri.
Ce va sa-ti fie rasplata?

Fi-va pripit zboru-ti batran
intr-o zi.
Cine sa-ti stranga cenusa?
Opreste-te,
aici totul e van si e neant...