Auzi rasul nebun si diavolesc al anilor.
Genunchii goi in lumina soarelui,
perele coapte deasupra noastra, in intuneric
Si dragostea-acea enervare.
In adolescenta bolilor noastre,
am mers prin orasul pierdut
de unde nu mai vine
nicio tamaduire, nicio deslusire.
A ramas un semn intr-un punct
al irisului, intr-o cuta a gurii
dar inapoi acasa, acasa
unde suntem singuri si
vaslim, vaslim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu