Intre aceste ziduri disperate
cu surle si tobe, intrat-am candva.
In vraja mortala a fiecarei zile
strabat zidurile liturgic,
peste tot pandeste nebunia,
peste tot se sterge istoria chipului meu,
din amvon curge lapte si miere.
Clocotind de febra m-am asezat
cu picioarele incrucisate
in mijlocul salii de bal
cu urechile incleiate de muzica.
se bea vin pentru tine.
Toti au plecat
cu mintea cangrenata de dor
nu s-au mai intors niciodata
cu aburii parfumati
ai trupurilor lor uitate.
Niciun cancer al sufletului
nu ma va face sa uit
complicatele lumini
ale unor simple zile.
Senzationale moduri de a trai.
O lume intunecata, umflata
si vesnic tanara,
plutind in lapte si miere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu