cu parul negru rasucit
in jurul gatului
chiar mort fiind
lipeste-ti fruntea
de fruntea mea.
Umbra jelita ai ramas
si iubita-ti deseneaza
pesti roz pe ziduri albastre.
Acuza, acuza, strigoi
niciun cancer al sufletului
nu m-ar putea face sa uit
ziua in care prabusiti am stat
pe patul tineretii noastre
cu incheieturi inrosite.
dar in ochi nu ne-am privit niciodata.
Iti amintesti rasul,
suferinta minunata si inchipuita a tineretii?
sangele meu curgand
in vena ta deschisa,
spate in spate, am dormit
in patul neindurator,
vantul din carnea mea,
langoarea trupului tau,
dar in ochi nu ne-am privit niciodata.
Mai traiesti sa auzi
In continuare vocea cantand?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu