Zilele acelea in care ne hraneam
cu flori si deveniseram de neuitat?
In umbra carnii si a viselor
nu auzeam semnalul desteptarii.
La furie rasturnai mesele
iar actorii ramaneau flamanzi.
Construiam mult.
Iti mai amintesti aerul
tragic al fericirii, cand credeam
ca minte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu