dormind pe banca aceea
in plina vara,
pe malul raului,
urcand in trenul
ce aluneca pe frunze.
acum si aici nu esti.
nu te vad razand,
nu te aud plangand.
cum de nu esti
o urma, o umbra
dar nu acelasi pas
spre locul in care
atintita sta privirea.
Gesturi pe clapele pianului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu