13 decembrie 2009
Tuturor ni se intampla.
Ba frate...vi s-a intamplat vreodata(mereu)?
Deci ai mei pleaca de acasa...nu stiu cand se vor intoarce, dar sigur nu vor lipsi putin. Raman doar eu si calculatorul. Ca intotdeauna, ascult Nightwish. Si bineinteles ca dau volumul tare...boxele urla si Irimescu[impielitatu' de jos] are niste nervi de-i crapa ochii-n cap. Dar, bineinteles, oricat de disperant de tare se aude muzica, ma obisnuiesc cu orice volum si simt nevoia sa-l dau tot mai tare, tot mai tare...
Si ma bucur, tipand prin casa si topaind odata cu chitara agresiva care se aude[Emppu :x] si cu o vocea urland[de obicei Marco :x]acompaniata de o alta extraordinara[Tarja] si de un pian[Tuomas], un sunet pe care aproape poti sa-l vezi, de ritmul hipnotizant al tobelor[Jukka :x]...uneori, de o alta voce-mai copilaroasa, dar care nu suna chiar zgariant pe creier-[Anette:]...
Si sar, si cant, si ma trec fiori de fericire, si nu-s cu gandul la nimic decat la melodie...
Vecinu' I. moare si face crize de inima...
Si, cand sunt in culmea fericirii...ŢÂÂÂÂÂÂRR! ŢÂÂÂÂÂÂÂRR! De-abia aud soneria, dar brusc ma apuca o panica inexplicabila, dau repede volumul la minim si ma prefac plictisita si adormita cand de fapt ma imaginez...asta e un detaliu ce nu mai conteaza:D!
Si asa se duce fericirea mea...si ma apuca o stare de enervare totala!
Of.
De ce a trebuit sa existi, Nightwish!?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
exista pentru noi. eu si tu.
RăspundețiȘtergereof, mi-as dori sa nu fi existat. nu e corect sa dea dependenta si noi sa nu putem face nimic decat sa ascultam exasperate si in bocet melodiile lor.
RăspundețiȘtergere