Pentru mine e acela care...
Cum să încep?
E acel băiat care e dispus să râdă cu mine ca un nebun din cele mai stupide chestii.
Acela care e dispus să asculte cu mine Nightwish pe drumul de întoarcere de la şcoală, sau cu orice ocazie, şi care simte muzica aşa cum o simt eu.
Acela care m-ar aştepta în faţa uşii mele când mă întorc de la şcoală.
Care ştie exact când şi cum să mă sărute, şi care ştie momentul în care eu vreau asta.
Băiatul care mi-ar spune că părul meu miroase bine. Care ar şti să-mi recunoască parfumul.
Acela care apreciază faptul că sunt mai ciudată.
Care e obişnuit cu stările mele de spirit schimbătoare, care nu se supără dacă îmi vărs nervii pe el.
Acela care, atunci când sunt furioasă, ştie exact cum să ma liniştească.
Ar fi acel băiat cu care mă jucam în praful verii în copilărie.
Acela care nu cade pradă tentaţiilor lumii.
Care ştie să preia controlul fără să mă facă să mă simt rău.
Acela care ştie cum să se poarte cu mine.
Care ştie să nu mă sufoce.
Băiatul acela care mă poate face să-l vreau, pur şi simplu.
28 ianuarie 2010
Astăzi, 28? ianuarie 2010.(încă nu m-am obişnuit cu zecele)
Mm. Se pare că lucrul acela oribil despre care vă spuneam devine din ce în ce mai uşor de suportat-poate şi din cauza faptului că s-a rezolvat pe jumătate.
Îi mulţumesc lui Dani pentru că m-a ajutat când aveam nevoie de ea.
Mulţumesc, B şi A pentru că sunteţi cele mai bune prietene ale mele şi pentru că mă simt atât de bine când sunt cu voi.
Mulţumesc, V pentru că înţelegi ceea ce îţi spun şi pentru că deşi probabil gândeşti că sunt o ciudată, nu o spui cu glas tare. Deasemenea, mulţumesc că mă suporţi după atâta timp şi după câte faze ţi-am făcut şi pentru că vorbeşti cu mine când am nevoie de tine.
Mulţumesc, BL pentru că râzi cu mine ca o nebună.
Mulţumesc, M pentru că eşti aşa amuzantă şi pentru că îmi ceri să te îmbrăţişez, câteodată. Mă face să mă simt bine.
Mulţumesc, F pentru că eşti o companie atât de plăcută[cel puţin pe net:))! ].
Şi mulţumesc celorlalţi care mă acceptă aşa cum sunt.
Îi mulţumesc lui Dani pentru că m-a ajutat când aveam nevoie de ea.
Mulţumesc, B şi A pentru că sunteţi cele mai bune prietene ale mele şi pentru că mă simt atât de bine când sunt cu voi.
Mulţumesc, V pentru că înţelegi ceea ce îţi spun şi pentru că deşi probabil gândeşti că sunt o ciudată, nu o spui cu glas tare. Deasemenea, mulţumesc că mă suporţi după atâta timp şi după câte faze ţi-am făcut şi pentru că vorbeşti cu mine când am nevoie de tine.
Mulţumesc, BL pentru că râzi cu mine ca o nebună.
Mulţumesc, M pentru că eşti aşa amuzantă şi pentru că îmi ceri să te îmbrăţişez, câteodată. Mă face să mă simt bine.
Mulţumesc, F pentru că eşti o companie atât de plăcută[cel puţin pe net:))! ].
Şi mulţumesc celorlalţi care mă acceptă aşa cum sunt.
27 ianuarie 2010
Groaznic.
S-a intamplat un lucru oribil. Sunt cu moralul la pamant si am nevoie sa vorbesc cu B si V. Mai ales cu V. Nu stiu de ce-si eu ma intreb. Nu mai intru pe blogul lui Anette de ceva timp si sincer, nici nu am chef. Dar trebuie sa vorbesc cu V. Nu am centi sa-i spun sa intre pe mess. Totusi, cel mai tare trebuie sa vorbesc cu D. Ea e cel mai tare sprijin moral.
Pa.
Pa.
25 ianuarie 2010
24 ianuarie 2010
Yesterday>Today
Ieri a fost o zi ciudată. O zi cel puţin ciudată.
Am vorbit pe mess cu persoana din postarea cu ipocrizie. Cu prima persoană. Bineînţeles că la inceput ne-am certat, după care nu l-am lăsat să se culce deşi murea de somn. Şi frate, cât am putut să râd, n-am mai râs de muuuult timp aşa de bine. Frate, râdeam ca idioţii de girafe şi dinozauri. Şi probabil te întrebi chiar acum cum e posibil să râzi de girafe şi dinozauri. Ei bine, uite că este. M-a distrat de m-a durut burta când scotea nişte chestii din puţul gândirii de mă întrebam "Frate, chiar e posibil sa mori de râs? Scuze repetiţia, doar că ăsta e overused phrase-ul meu. Şi dacă nu intră azi pe mess cât sunt şi eu online îl SPARG ! Am nevoie să râd. După ce am plecat într-un final de la calculator, m-am dus în camera mea chinuindu-mă juma de oră să depistez pe harta de pe telefon Liceul Adventist din Bucureşti. Adică acolo unde e frate-meu. Şi ei bine, am găsit într-un final strada Vitan Bârzeşti, după care strada Metalurgiei, şi capătul ei, adică exact unde e situat liceul. Doar că, din cauză că nu am GPS-ul activat sau nuş' ce rahat d-ăsta, nu-mi arăta şi clădirea.
În sfârşit.
Astăzi mi-e foarte ciudă ca nu mai este nuş' ce fel de balsam de păr la farmacie, că doar cu ăla mă împac. Oricum arăt ca o ciumă dacă bate vântul şi e şi frig, deci balsamul nu prea mă ajută in situaţia asta - sunt fără speranţă.
Melodia zilei:
Claude Debussy - "Prelude No. 8".
Am vorbit pe mess cu persoana din postarea cu ipocrizie. Cu prima persoană. Bineînţeles că la inceput ne-am certat, după care nu l-am lăsat să se culce deşi murea de somn. Şi frate, cât am putut să râd, n-am mai râs de muuuult timp aşa de bine. Frate, râdeam ca idioţii de girafe şi dinozauri. Şi probabil te întrebi chiar acum cum e posibil să râzi de girafe şi dinozauri. Ei bine, uite că este. M-a distrat de m-a durut burta când scotea nişte chestii din puţul gândirii de mă întrebam "Frate, chiar e posibil sa mori de râs? Scuze repetiţia, doar că ăsta e overused phrase-ul meu. Şi dacă nu intră azi pe mess cât sunt şi eu online îl SPARG ! Am nevoie să râd. După ce am plecat într-un final de la calculator, m-am dus în camera mea chinuindu-mă juma de oră să depistez pe harta de pe telefon Liceul Adventist din Bucureşti. Adică acolo unde e frate-meu. Şi ei bine, am găsit într-un final strada Vitan Bârzeşti, după care strada Metalurgiei, şi capătul ei, adică exact unde e situat liceul. Doar că, din cauză că nu am GPS-ul activat sau nuş' ce rahat d-ăsta, nu-mi arăta şi clădirea.
În sfârşit.
Astăzi mi-e foarte ciudă ca nu mai este nuş' ce fel de balsam de păr la farmacie, că doar cu ăla mă împac. Oricum arăt ca o ciumă dacă bate vântul şi e şi frig, deci balsamul nu prea mă ajută in situaţia asta - sunt fără speranţă.
Melodia zilei:
Claude Debussy - "Prelude No. 8".
23 ianuarie 2010
Constatarea.
Ba frate, ma gandeam azi si mi-am dat seama cat de frumos e sa scrii cu diacritice. Mai ales ş-ul. Imi place ş-ul. Deci de azi înainte scriu cu diacritice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)