Titlul n-are nicio legătură cu ce scriu. E o melodie de la Paramore.
Am văzut azi Ondine şi continuarea de la The Curious Case of Benjamin Button.
Filmul ăsta nu a fost extraordinar. Am început să mă uit la el...chiar, exact acum o săptămână! Vinerea trecută. Şi m-am uitat cam la jumătate de film care m-a plictisit într-un hal...aşa că l-am lăsat baltă şi azi, când am vrut să-l şterg, am zis să mă uit, totuşi, la restul. Partea a doua a filmului a fost mai bună, mult mai bună. Am şi plâns la sfârşit. Dar de-abia cînd a început să spună ce/cum sunt oamenii.
Ondine a fost bun. Mi-a plăcut mult. Povestea nu a fost...ca, pffuah!, dar mi-a plăcut cum a fost făcut, personajele, actorii, cum vorbeau...faza e că, spre "surprinderea" noastră, traficanţii erau români:)). Nici că se putea altfel! :)) Oare ce gândesc ceilalţi despre noi?? :))
Aşa că acum sunt în starea Ondine + The curious Case of Benjamin Button plus alte amestecături.
Hans Zimmer
Cactuşii înfloresc odată la şapte ani