De la o vreme
in trup se cearta madularele,
secundele nu vor sa se mai
nasca.
Limba intepenita a ceasornicului
imi taie in doua
ultima viata.
Si dara de sange
mi-arata lumina
ce vesnic e-n Hades.
30 noiembrie 2009
#10
#9
#6
#4
Umilire
Poem
Uneori vorbesc in fata ta
ca-naintea unui zid inalt, de piatra
care se pierde lenes printre nori.
Strig toate numele lucrurilor
stiute de mine vreodata.
Smulg secundele din ora
si le arat, batand,
iar sub placuta infatisare a tacerii
marturisesc destinul plantelor.
Zidul inalt, de piatra,
deschide un ochi mare, albastru
si-apoi il inchide.
ca-naintea unui zid inalt, de piatra
care se pierde lenes printre nori.
Strig toate numele lucrurilor
stiute de mine vreodata.
Smulg secundele din ora
si le arat, batand,
iar sub placuta infatisare a tacerii
marturisesc destinul plantelor.
Zidul inalt, de piatra,
deschide un ochi mare, albastru
si-apoi il inchide.
24 noiembrie 2009
Confundare
Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti, când nimic nu este ?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc
într-o pustietate divină
înţelesul.
Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămân, adăugând
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, într-una,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid-
mă rog să fii de mine însumi,
mă rog să fii. Arată-te.
şi unde eşti, când nimic nu este ?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc
într-o pustietate divină
înţelesul.
Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămân, adăugând
deşertului singurătate.
Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, într-una,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără margini.
Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid-
mă rog să fii de mine însumi,
mă rog să fii. Arată-te.
Drumul
Muzeul noptii
21 noiembrie 2009
First snow of '09.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)