Confundare

Cine eşti tu, cel care eşti,
şi unde eşti, când nimic nu este ?
Născut dintr-un cuvânt îmi duc
într-o pustietate divină
înţelesul.

Întreb dacă sunt, dar strigătul
nu se rupe de mine,
şi una cu el rămân, adăugând
deşertului singurătate.

Cu harul vreunei silabe
urnesc din înţepenire, într-una,
golurile sferice în alte goluri
aidoma lor, şi fără margini.

Fixitatea nefiinţelor mereu o clatin
într-un azi etern cu aură de vid-
mă rog să fii de mine însumi,
mă rog să fii. Arată-te.

Drumul

Gânditor şi cu mîinile la spate
merg pe calea ferată,
drumul cel mai drept
cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
vine un tren
care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren-martor mi-e Zenon bătrânul-
nu mă va ajunge niciodată.
Pentru că eu mereu voi avea un avans
faţă de lucrurile care nu gândesc.

Muzeul noptii

Frunzisul acuma pornit-a
o lenesa, jalnica hora
si plang, si cu plansul in noapte
rachita de-afara mi-e sora.

Se-apropie-ncet miezul noptii
si suna a frunzelor hora-
eu trec din odaie-n odaie,
cand bate satanica ora.