7 aprilie 2010

Astazi a trecut, ca si ieri, fara sa fac nimic. Nu am scris, nu am iesit afara, doar am pierdut timpul. Pur si simplu l-am pierdut.
Stiu ca nu am mai postat de mult, dar nu am timp. Si cel pe care il am, il irosesc.
Zilele astea au fost dragute. Mai ales alaltaieri. Sau ziua de inaintea lui alaltaieri. Nu mai stiu. Oricum, cand am dormit la Bia. Voi pune poze.
Am atatea poze de postat incat simt ca-mi explodeaza capul. Nu am timp. Nu am timp pentru nimic ca lumea.
M-am indragostit si e groaznic. Vreau sa spun, am fluturasi in burta de cate ori ma gandesc la el. Sa ai fluturasi in burta e cea mai groaznica senzatie posibila. Cea mai groaznica. Fluturasii din burta ma fac sa vomit. Sau cel putin imi dau senzatia de voma. E teribil, cea mai oribila senzatie posibila. Partea cea mai proasta e ca baiatul e imposibil. Doar ca de data asta, locuieste in Romania. Groaznic. Vreau sa zic, frate...


Asa. M-am tot gandit. Fericita ca mi-am cumparat o rochie pentru banchet. Pentru banchetul pe care nici nu sunt sigura ca-l vom avea. Si m-am tot gandit. Si mi-am dat seama ca urasc despartirile. Le detest.
Cand ma gandesc la ultima seara cu clasa mea, tampesc. Imi vine sa plang si ma abtin, nu stiu de ce, dar ma abtin, pentru ca daca incep nu mai termin. Si ma gandesc la ce boceala va fi in seara aia. Cum in poze vom avea toate fetele ochii plansi si colturile gurii ridicate fortat, si obrajii rosii. Roseata va porni, bineinteles, de sub ochi.
Ursac despartirile. O sa-mi fie dor de colegi. O sa-mi fie dor chiar si de prostia unora dintre ei, vreau sa zic, de stupizeniile pe care unii le fac. O sa-mi fie dor de Maria, care ma face sa rad de cele mai multe ori, o sa-mi fie dor de Flavia si de pupicii ei, de Bianca si de nebunia ei, de Iuliana cu ochii aia mari si frumosi, de Oana, si de felul cum se inroseste, de fete. Dintre baieti, cred ca cel mai dor o sa-mi fie de Bogdan, de Lorin si de Edi. Si de Adi. Bogdan are ochii aia superbi pe care-i ador, imi place si parul lui. Edi are ochi frumosi si el, si imensi. Cateodata e cel mai imatur si enervant om posibil. Si e asa un scump cateodata. Lorin...Lorin e grozav. Lorin e printre extrem de putinii baieti care ma saluta de fiecare data, imi ia haina si mi-o aduce din cuier, sau mi-o pune. E-asa dragut ca-mi vine sa-l mananc. Imi place cum se balbaie. Si o sa-mi fie dor de el, mai putin de momentele in care nu-mi spune de cine-i place. O sa-mi fie dor de Cezar, si de ochii lui Cosmin. Si de genele lui. Ciprian...nu stiu. Imi pare doar foarte rau pentru el. Era un baiat asa bun. Si ce minte! Si uite ce s-a intamplat... Tiberiu Vitalaru, ador pielea, ochii genele, parul, buzele lui. Si ii sta foarte bine cu ochelari. Arata bestial, mortal. Ca un vampir. Pacat ca-i prostut, vorba mea. Asa. Tiberiu Livedeanu. Live. Cred ca baiatul asta ar trebui sa pozeze pentru pictori, atat poate sta de nemiscat. Parca e o statuie. Si frate, nu stiu daca am schimbat mai mult de 5 vorbe. Toate, bineinteles, saluturi initiate de mine. Eu am inceput intotdeauna. Nu stiu ce i se va intampla,dar ii urez succes si ii apreciez efortul de a-si ajuta mama. Asaaa....ah! Adi! Adi e un dragut. Imi place ca pot sa ma imbratisez cu el si pot sa-l pup(pe obraz, bineinteles) fara sa ma simt aiurea, pentru ca Adi stie sa ma faca sa ma simt bine. Si Adi e dragut si ma saluta de fiecare data, si ma ajuta cu haina. E un scump de obicei, si e amuzant...si dulce. Imi plac ochii lui, si felul cum rade. Cateodata poate fi extrem de enervant si de imatur cand ma gadila, mai ales atunci cand imi scriu temele in clasa. Stie ca gadilitul ma exaspereaza, gadilitul ma scoate din minti, ma comport ca o nebuna. Si urlu la el sa inceteze, efectiv urlu la el si-l intreb daca e prost, si el niciodata nu riposteaza si nu se supara. E dragut. Cristi...Cristi are un stil...pfoaai:)). Apoi, Vali. Vali dupa care sunt nebuna de cand am auzit ca asculta Nightwish:)). Vali e foarte de treaba si are o voce nemaipomenita. E superb si rade grozav. Si mai sunt.
O sa-mi fie asa dor de ei...
Ati observat ca nu le-am mentionat pe Bia, Alle, Crissu. Asta pentru ca de ele nu am sa ma despart. Niciodata. Sau cel putin nu la sfarsitul clasei a opta.
De fiecare data cand ma gandesc la sfarsit, imi vine sa plang, simt asa o presiune si un stres...incat aman cat mai mult evenimentul respectiv, si nu ma gandesc la el decat pana in ultima clipa. Hai ca deja dau in plans. Si mai si ascult Yiruma. Ce e in capul meu?

P.S. Pozele cu colegii sunt multe si nu am niciodata timp destul ca sa le postez. Am sa le postez eu...fiti pe faza.