5 decembrie 2009

Sa se verifice daca totul

Sa se verifice daca totul
depinde de mine.
unele lucruri care mereu tac,
corabiile scufundate
din priviri.
Sa se spuna totul despre mine,
orice m-ar putea face
mai adevarata si mai vie
in apele mele tulburi
pline de un ras de demult.
Sa se spuna daca
plansul meu stralucitor
depinde de mine,
daca eu mai depind de mine
cu rasuflarea taiata
de securea intamplarii.

Stiu!

Da, asa e, aveti cu totii dreptate. Este vina mea. Doar a mea.
Stiu, stiiiu ca doar atunci cand nu mai am un lucru il apreciezi, ce naiba!?
Dar faptul ca am gresit e doar o consecinta.
Da, am sa invat din asta, ce mai vreti!?
Sa-mi distrug demintatea?
N-am sa fac asta.
Stiu ca e vina mea, m-ati condamnat destul. Am inteles. Stiu, realizez si eu, nu-s asa de incuiata.
Am sa incerc sa repar asta.
Doar taceti odata!

De-atunci rasuna in jurul meu

De-atunci rasuna in jurul meu
un cantec in orice noiembrie.
de atunci pot sa mint depsre mine.
simt gheara in piept
si aburul rece in jurul ochilor.
totul e-n raza,
totul e intre mana mea
si mana ta
in plin noiembrie clipind.

Evident, moartea stie totul

Evident, moartea stie totul
despre viata mea.
Ca am fost pulbere de aur
pe fruntile amantilor.
In pofida tuturor plecarilor
imi va ramane ziua in care
am avut tineretea in sange
ca o alcoolemie letala.
ora in care cu genunchi de hartie uda
am urcat treptele
catre tine si iubita ta.
Zambetul tau.

Ai deschis usa si m-ai privit

Ai deschis usa si m-ai privit
ca si cum ai fi vazut un mort.
O cinematografica revedere.
Caci eram un capitol incheiat
chiar daca pe treptele intunecate
si solitare mi se mai auzeau pasii.
Eram injunghiata, impuscata
si rugata sa nu mor.
In acest mod grandios
trebuia sa ne pierdem tineretea.

Ura.

Si azi am aflat ca cica nu mai are incredere in mine. Ura. Ii dau dreptate, am fost o ipocrita. Mai, mai, mai...ce ne facem noi cu mine:)?

4 decembrie 2009

Astazi, 4 decembrie 2009(urasc data asta.)


Astazi l-am vazut. Era dragut. A facut o chestie tare, dar nu ne-am vorbit. Am ajuns acasa. Ma gandeam la el. Mi-am scris jurnalul pe calculator. Mi-am spus: "O, Doamne, cred ca il plac, ce nasol." Si mi-am zis ca are profilul perfect. Si imi spuneam ca e inalt, si...frumos. Si apoi mi-am amintit. A. Da. Sigur. Trebuie sa-l fac...sa renunte.
Stiu ca nu intelegeti nimic. Dar eu inteleg. Daca vede asta, nu vreau sa inteleaga.