Vastele tarmuri insorite si reci pe care nu le-am vazut niciodata. ai putea veni acolo pe nisipurile spulberate ale gandurilor pentru a ingropa inutil anii, anii in care am trait unul precum celalalt, am scotocit unul in celalalt si apoi ne-am parasit.
Intr-o zi ma vei vedea dormind pe banca aceea in plina vara, pe malul raului, urcand in trenul ce aluneca pe frunze. acum si aici nu esti. nu te vad razand, nu te aud plangand. cum de nu esti o urma, o umbra dar nu acelasi pas spre locul in care atintita sta privirea. Gesturi pe clapele pianului...
Padurea promitatoare, in aprilie cararea, in intuneric si vocea ramasa in urma. Sarutul ratat in aerul umed iar mai tarziu parul strans tare in pumn cu tandrete. Tot ce iubim conteaza. Tot ce nu iubim conteaza, ingrijorarea se schimba in timp. asta e totul. lacrimile nu se pot opri si sunt confundate mereu cu primele zgomote ale ploii sub cerul roz-negru.
Sentimentele ignora vechile sensuri. Orele au sange onirirc. au implinit 30 de ani. sunt un lac intre coline, urmaresc culorile cerului pentru ca astept. Mi-ar fi placut sa fiu un un om fericit, sa ignor ceea ce e cu adevarat important si sa raman intre acele coline. Pentru ca astazi nu am ras ma gandesc iarasi la culoarea ochilor tai stralucitori.
Din nou simt ca zgomotul ploii pe uniforma mea de om viu e acelasi cu zgomotul ploii pe aripile pasarilor cerului. Astfel ca rad inspre norii care trec sau nu.
Se intampla uneori sa traiesc in cochilia melcului dar se intampla uneori sa accept totul insa numai cand aflu unde mor fluturii. Parca nu as sti ca nu se poate sa traiesc vie cu ochii apasandu-mi genunchii. In tineretea melcului parca nu ar fi loc de iarba de parca ar fi mana mea cu pumnul strans. stransa in acelasi ochi sunt ca si cum fluturi in mine ar fi.
E o privire incoltita de starea de plans. E ceva in timp, ceva ce nu ma misca pana la lacrimi! In casa mea moare azi un caine si nu ma gandesc la el altfel decat la viata mea.