i am mcfearless

lucrurile nu mai merg așa grozav de la o vreme încoace în unele privințe. încerc să fac față fără să mă gândesc prea mult la aspectele rele.

azi am citit majoritatea postărilor blogului, de la început încoace, și mi-am dat seama cât de incredibil de mult m-am schimbat. nu mai sunt la fel nici pe jumătate.

la școală treaba e după cum urmează: am început să nu mai înțeleg chimia (n-ar trebui să mă plâng, având în vedere cât de mult lucrez!), iar cu profa de fizică intru în continuu în conflicte. am așa un noroc cu ea... cred că e singurul profesor cu care am avut dispute de când a început liceul. și mi-e milă de copiii ei, și de soț... și-mi dau seama cui seamănă fiică-sa, fiind atât de... hm! normală și iubită de toată lumea! :)

iar tata tot uită să-mi cumpere cerneală. și mie mi-e lene să mă duc.

nu știu dacă schimbările astea prin care trec sunt bune sau nu. nu mă refer la cele de la școală, că alea sigur nu sunt. dar în viața personală. m-am îndrăgostit, cred că v-am lăsat de înțeles asta. nu știu cât de bine îmi face, dar deocamdată mă simt ca și cum mi-ar fi mai rău dacă nu aș fi. asta dacă nu gândesc rațional. dar vă dați seama că, odată ce ai comis imprudența de a te lăsa dus de val, dacă nu oprești la timp toată treaba, o să fie prea târziu. o vreme am oprimat sentimentele, dar apoi n-am mai fost sigură că vreau să o mai fac. și le-am lăsat să-și facă de cap. nu știu cât e de bine, dar om vedea unde o să ajung.

e un moment cam nasol, trebuie să vă las.