Mm. Se pare că lucrul acela oribil despre care vă spuneam devine din ce în ce mai uşor de suportat-poate şi din cauza faptului că s-a rezolvat pe jumătate.
Îi mulţumesc lui Dani pentru că m-a ajutat când aveam nevoie de ea.
Mulţumesc, B şi A pentru că sunteţi cele mai bune prietene ale mele şi pentru că mă simt atât de bine când sunt cu voi.
Mulţumesc, V pentru că înţelegi ceea ce îţi spun şi pentru că deşi probabil gândeşti că sunt o ciudată, nu o spui cu glas tare. Deasemenea, mulţumesc că mă suporţi după atâta timp şi după câte faze ţi-am făcut şi pentru că vorbeşti cu mine când am nevoie de tine.
Mulţumesc, BL pentru că râzi cu mine ca o nebună.
Mulţumesc, M pentru că eşti aşa amuzantă şi pentru că îmi ceri să te îmbrăţişez, câteodată. Mă face să mă simt bine.
Mulţumesc, F pentru că eşti o companie atât de plăcută[cel puţin pe net:))! ].
Şi mulţumesc celorlalţi care mă acceptă aşa cum sunt.
27 ianuarie 2010
Groaznic.
S-a intamplat un lucru oribil. Sunt cu moralul la pamant si am nevoie sa vorbesc cu B si V. Mai ales cu V. Nu stiu de ce-si eu ma intreb. Nu mai intru pe blogul lui Anette de ceva timp si sincer, nici nu am chef. Dar trebuie sa vorbesc cu V. Nu am centi sa-i spun sa intre pe mess. Totusi, cel mai tare trebuie sa vorbesc cu D. Ea e cel mai tare sprijin moral.
Pa.
Pa.
25 ianuarie 2010
24 ianuarie 2010
Yesterday>Today
Ieri a fost o zi ciudată. O zi cel puţin ciudată.
Am vorbit pe mess cu persoana din postarea cu ipocrizie. Cu prima persoană. Bineînţeles că la inceput ne-am certat, după care nu l-am lăsat să se culce deşi murea de somn. Şi frate, cât am putut să râd, n-am mai râs de muuuult timp aşa de bine. Frate, râdeam ca idioţii de girafe şi dinozauri. Şi probabil te întrebi chiar acum cum e posibil să râzi de girafe şi dinozauri. Ei bine, uite că este. M-a distrat de m-a durut burta când scotea nişte chestii din puţul gândirii de mă întrebam "Frate, chiar e posibil sa mori de râs? Scuze repetiţia, doar că ăsta e overused phrase-ul meu. Şi dacă nu intră azi pe mess cât sunt şi eu online îl SPARG ! Am nevoie să râd. După ce am plecat într-un final de la calculator, m-am dus în camera mea chinuindu-mă juma de oră să depistez pe harta de pe telefon Liceul Adventist din Bucureşti. Adică acolo unde e frate-meu. Şi ei bine, am găsit într-un final strada Vitan Bârzeşti, după care strada Metalurgiei, şi capătul ei, adică exact unde e situat liceul. Doar că, din cauză că nu am GPS-ul activat sau nuş' ce rahat d-ăsta, nu-mi arăta şi clădirea.
În sfârşit.
Astăzi mi-e foarte ciudă ca nu mai este nuş' ce fel de balsam de păr la farmacie, că doar cu ăla mă împac. Oricum arăt ca o ciumă dacă bate vântul şi e şi frig, deci balsamul nu prea mă ajută in situaţia asta - sunt fără speranţă.
Melodia zilei:
Claude Debussy - "Prelude No. 8".
Am vorbit pe mess cu persoana din postarea cu ipocrizie. Cu prima persoană. Bineînţeles că la inceput ne-am certat, după care nu l-am lăsat să se culce deşi murea de somn. Şi frate, cât am putut să râd, n-am mai râs de muuuult timp aşa de bine. Frate, râdeam ca idioţii de girafe şi dinozauri. Şi probabil te întrebi chiar acum cum e posibil să râzi de girafe şi dinozauri. Ei bine, uite că este. M-a distrat de m-a durut burta când scotea nişte chestii din puţul gândirii de mă întrebam "Frate, chiar e posibil sa mori de râs? Scuze repetiţia, doar că ăsta e overused phrase-ul meu. Şi dacă nu intră azi pe mess cât sunt şi eu online îl SPARG ! Am nevoie să râd. După ce am plecat într-un final de la calculator, m-am dus în camera mea chinuindu-mă juma de oră să depistez pe harta de pe telefon Liceul Adventist din Bucureşti. Adică acolo unde e frate-meu. Şi ei bine, am găsit într-un final strada Vitan Bârzeşti, după care strada Metalurgiei, şi capătul ei, adică exact unde e situat liceul. Doar că, din cauză că nu am GPS-ul activat sau nuş' ce rahat d-ăsta, nu-mi arăta şi clădirea.
În sfârşit.
Astăzi mi-e foarte ciudă ca nu mai este nuş' ce fel de balsam de păr la farmacie, că doar cu ăla mă împac. Oricum arăt ca o ciumă dacă bate vântul şi e şi frig, deci balsamul nu prea mă ajută in situaţia asta - sunt fără speranţă.
Melodia zilei:
Claude Debussy - "Prelude No. 8".
23 ianuarie 2010
Constatarea.
Ba frate, ma gandeam azi si mi-am dat seama cat de frumos e sa scrii cu diacritice. Mai ales ş-ul. Imi place ş-ul. Deci de azi înainte scriu cu diacritice.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)